Marius Carneala

Citeam mai deunazi pe blogului amicului Bogdan Stanciu despre Jewels si nu mi-a venit sa cred ochilor ce vad. In Statele Unite de azi se poate trai simplu si fericit. Jewels e inca tanara si frumoasa, cu toate ca a nascut de 10 ori si, desi foloseste ultimele cuceriri tehnologice, pare departe de problematicile lumii moderne, de emanciparea femeii, de lupta ideologica. Iata cum se autodescrie aceasta femeie in blogul sau:

I'm a busy wife, and mama to my many treasured children. My dear oldest son is married to a lovely gentle-spirited gal, who is the mama of our two precious grandbaby girls. I'm blessed to have my 9 other children still at home, each one uniquely wonderful, and a joy and delight that I couldn't imagine my life from day-to-day, without. I love the simple things in life the very most, and cherish the gift of time to truly enjoy them. I love to create, and I think my favorite thing to create is memories. How grateful I am for each one that has been made and is stored away in my heart and mind, and the hearts and minds of those I love.

Asadar, sa ai zece copii poate fi si o binecuvantare, nu doar rezultatul unei actiuni de reducere la stadiul de “incubator al societatii” cum spun alienatele feministe.

Este de vis: o familie religioasa; o casa veche de 175 de ani, cu gradina uriasa si camp pe care se cultiva cele ale gurii; pui crescuti fara dopaj chimic; multi-multi copii fericiti. Si culmea, mama nu pare preocupata de faptul ca semene ale ei au luptat din greu pentru ca ea sa nu mai fie nevoite sa “stea la cratita”:

Nici nu stiu cand am facut 24; oricat as incerca sa-mi aduc aminte ziua, nu reusesc. Acu' s-a mai adaugat un an. Am 25. O cifra rotunda care ma sperie. Oare am trait juma' de viata sau mai mult? Oricum mai mult de 50 nu sper sa prind, simt eu asta.

Ce-am realizat pana acum? Mai nimic. Altii la varsta mea sunt departe. Eu inca stau cu mama. Mai ieri am primit o veste nemaipomenita. Nici de lucru nu mai am. Trebuie sa gandesc rapid o strategie pentru a nu simti lipsa prea acut. Oricum la stapan nu-mi place sa lucrez. Asa sunt eu, mai rebel. Mai bine sa lucreze altul pentru mine daca e nevoie.

Am pe rol niste promisiuni de site-uri, dar sa vad cate s-or concretiza. Cred ca ar trebui sa ma reorientez profesional. Treaba asta cu site-urile merge ea cum merge, dar cand incepi sa fii frecat ca menta parca-ti vine sa le lasi naibii pe toate. Imi place mult sa fac site-uri, dar sa fiu lasat in puii mei sa le fac singur; sa mi se spuna din capatul locului "bai sclav, vreau asta, asta si asta" nu sa vina dupa ce gat treaba sa zica "api lu' nevasta-mea nu-i place. Lasa-l cum era". Am un mesaj special de dragoste pentru toti clientii astia, dar nu-l reproduc aici ca sa nu-mi stric fragila imagine. Va las pe voi sa va imaginati sau sa dati ce sensuri vreti initialelor P.M.

Ieri s-a gatit Festivalul Medieval Editia a III-a cred, Suceava, 2008. O editie lunga, obositoare atat pentru actori cat si pentru spectatori. Unii dorm pe dupa corturi, altii da'n picioarelea. Toti sunt deja plictisiti. Reprezentatiile seamana intre ele. Actorii au inceput sa faca deja bascalie la prezentarea armelor medievale. A mai fost un folk, o lupta pe cai... Ma rog, aceeasi marie cu alta palarie. Primul festival a fost cel mai bine organizat decat toate. Macar la ala n-a picat curentul in timpul cantecelor medievale.